șotolíg, șotolígi, s.m. (reg.) om deșelat. Vezi definitia »

CONTRADÍG, contradiguri, s. n. Dig de consolidare a digului principal. – Din fr. contre-digue. Vezi definitia »

STEATOPÍG, -Ă adj. (despre femei) care prezintă steatopigie. (< fr. stéatopyge) Vezi definitia »

țipiríg s. n. – Amoniac. – Var. țiperig, tăperig. Sb. caparika (Candrea); sau, mai probabil, din țeapă cu suf. expresiv -ig(ă) pentru mirosul său înțepător; fonetismul ca și semantismul coincid cu tipirig (var. tiperig, tăperig), var. a lui pipirig, v. aici mai sus. Vezi definitia »

PFÉNIG, pfenigi, s. m. Unitate monetară divizionară germană, reprezentând a suta parte dintr-o marcă. – Din germ. Pfennig. Vezi definitia »