BEILÍC, beilicuri, s. n. 1. Casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții otomane în țările românești. 2. Vânzare forțată de oi în țările românești, făcută în favoarea sultanului la prețuri fixate de turci; dijmă (în oi). 3. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni. – Din tc. beylik. Vezi definitia »

HRÓNIC, hronice, s. n. (Înv.) Cronică (1). – Din ngr. hronikón. Vezi definitia »

TRIBRÁHIC, -Ă adj. (despre ritm) format din tribrahi. (< engl. tribrachic) Vezi definitia »

MICROSCÓPIC, -Ă adj. 1. de dimensiuni vizibile numai la miscroscop. ◊ care se efectuează cu microscopul. 2. (fig.) extrem de mic, minuscul; (p. ext.) fără valoare, neînsemnat. ◊ (s. n.) cel mai mic corp de literă, de 2,5 puncte tipografice. (< fr. microscopique) Vezi definitia »

HELIOTRÓPIC, -Ă adj. Referitor la heliotropism. [Pron. -li-o-. / < fr. héliotropique]. Vezi definitia »