-POIÉZĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „apariție”, „formare”. [Pron. -po-ie-. / < fr. -poïèse, cf. it. -poiesi]. Vezi definitia »

holdínă, holdíne, s.f. (reg.) piatră nefolositoare de la o mină veche; părăsită. Vezi definitia »

DIALINGVÍSTICĂ s. f. ramură a lingvisticii care studiază elementele care, aparent, pot fi sistematizate după criterii formale. (< engl. dialinguistics) Vezi definitia »

PUPĂTÚRĂ, pupături, s. f. (Fam.) Sărutare, pupat. – Pupa + suf. -ătură. Vezi definitia »

BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Buimăci + suf. -eală. Vezi definitia »