SECȚIÚNE, secțiuni, s. f. 1. Faptul de a secționa; tăietură, despărțire; (concr.) porțiune tăiată în urma secționării; loc unde s-a făcut o secționare. 2. Suprafață rezultată prin intersecția unui corp solid cu o suprafață (plană sau curbă). ♦ Aria unei secțiuni (2). 3. (Tehn.) Schiță reprezentând suprafața determinată de intersecția unui plan (vertical sau orizontal) cu un sistem tehnic sau cu o piesă. 4. (Mat.) Intersecție a două mulțimi. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. section, lat. sectio, -onis. Vezi definitia »

BRISBANE [brizbein], oraș în E Australiei, port la Oc. Pacific, centru ad-tiv al statului Queensland; 1,22 mil. loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicații. Centru ind. (asamblări de automobile, șantier naval, mașini agricole, prelucr. petrolului, conserve din carne, produse textile, din piele, zahăr). Export de lînă, carne, zahăr, materii prime. Universitate. Muzee. Întemeiat în 1824 ca loc de detenție. Vezi definitia »

INVESTIȚIÚNE s. f. v. investiție. Vezi definitia »

a avea toane expr. a fi capricios Vezi definitia »

IRIZAȚIÚNE s.f. v. irizație. Vezi definitia »