ACCESIÚNE s.f. (Jur.) Mod de dobândire a unei proprietăți, rezultând din alipirea naturală sau prin acțiunea cuiva a unui bun la un alt bun mai important. [Pron. -si-u-. / < fr. accession, lat. accessio]. Vezi definitia »

ILUMINAȚIÚNE s.f. v. iluminație. Vezi definitia »

REPREHENSIÚNE s.f. (Rar) Mustrare, reproș. ♦ Blam. [Pron. -si-u-. / < fr. reprehension, lat. reprehensio]. Vezi definitia »

RÚNE s. f. pl. Caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice. – Din germ. Runen, fr. runes. Vezi definitia »

STERPICIÚNE s. f. (Rar) Faptul de a fi sterp; sterilitate. – Din sterp + suf. -ic-iune. Vezi definitia »