SITUAȚIÚNE s.f. v. situație. Vezi definitia »

INDICȚIÚNE, indicțiuni, s. f. (Livr.) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicație pentru o anumită zi. ◊ Indicțiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două majorări extraordinare de impozite. ♦ Perioadă convențională de cincisprezece ani. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. indiction, lat. indictio, -onis. Vezi definitia »

INSTALAȚIÚNE s.f. v. instalație. Vezi definitia »

POLICITAȚIÚNE s.f. v. policitație. Vezi definitia »

EXTINCȚIÚNE s. f. v. extincție. Vezi definitia »