-ZÁUR elem. v. sauro-. Vezi definitia »

CUTRÉMUR, cutremure, s. n. 1. Mișcare puternică și bruscă, verticală, orizontală sau de torsiune a scoarței pământului, provocată de dislocări subterane, de erupții vulcanice etc.; seism. 2. Fig. Înfiorare, cutremurare, fior; p. ext. teamă, frică, groază; panică. – Din cutremura (derivat regresiv). Vezi definitia »

cómur (-ră), adj. – Închis la culoare. Origine necunoscută. Se folosește în Dobr. După Drăganu, Dacor., IX, 208, din mag. komor „înfiorător”, soluție ce nu convine nici semantic nici geografic. Vezi definitia »

AUGÚR, (1) auguri, s. m., (2) augure, s. n. (În antichitatea romană) 1. S. m. Preot căruia i se atribuia facultatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta voința zeilor după zborul și cântecul păsărilor sau după măruntaiele animalelor sacrificate. 2. S. n. Prevestire făcută de auguri (1); auspiciu. ◊ Expr. A fi de bun (sau de rău) augur = a fi semn bun (sau rău), a însemna că există premise ca un lucru să (se) sfârșească în mod favorabil (sau nefavorabil). – Din fr. augure. Vezi definitia »

siretșnur Vezi definitia »