hac (hácuri), s. n. – Retribuție, remunerație, răsplată, salariu, leafă. – Mr. hache. Tc. hakk „drept” (Șeineanu, II, 193; Meyer 145; Ronzevalle 81), cf. ngr. χάϰι, alb. hak, sb., bg. hak (Berneker 383). Sec. XVIII, înv., astăzi se folosește numai în expresia a-i veni de hac, cf. ngr. λέου ἔνα χάϰϰ. Din rom. provine rut. hak (Berneker 383). Vezi definitia »

caimác (-ce), s. n. – 1. Pojghiță de grăsime pe suprafața laptelui fiert. – 2. Spuma de la cafeaua turcească. – 3. Strat superior de tutun, în pipă. – Mr., megl. căimac. Tc. kaymak (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1009; Ronzevalle 131), cf. ngr. ϰαïμάϰι, alb., bg. kaimak, sb. kajmak. Vezi definitia »

KARNÁC s.n. Calitate de bumbac egiptean. (cf. fr. karnac < n. pr. Karnak = oraș în sudul Egiptului, pe Nil, la nord de Luxor) Vezi definitia »

sălmăjác, sălmăjácuri, s.n. (reg.) saltea umplută cu paie; mindir, străjac. Vezi definitia »

BURDÁC, burdace, s. n. (Reg.) Ulcior cu gura strâmtă și cu dop. Vezi definitia »