NÍCHEL s. n. Element chimic, metal feromagnetic, alb-cenușiu, lucios, puțin oxidabil, maleabil și ductil, cu numeroase întrebuințări tehnice. – Din fr. nickel, germ. Nickel. Vezi definitia »

RÁȘPEL s. n. pilă lată de oțel cu dinți mari, pentru răzuirea lemnului. (< germ. Raspel) Vezi definitia »

BUZUNĂRÉL, buzunărele, s. n. Buzunăraș. – Din buzunar + suf. -el. Vezi definitia »

ȘRAPNÉL s. n. proiectil de artilerie încărcat cu gloanțe, a cărui explozie poate fi reglată. (< fr. shrapnell, germ. Schraprell) Vezi definitia »

scăunel, scăunele s. f. (șc.) nota patru. Vezi definitia »