DISJÚNCȚIE, disjuncții, s. f. Relație logică între două enunțuri care de obicei se exclud reciproc; functor logic exprimat prin termenii disjunctivi „sau”, „ori” și „fie”. – Din fr. disjonction. Vezi definitia »

ORNITOGEOGRAFÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul răpândirii păsărilor. [Pron. -ge-o-, gen. -iei. / cf. fr. ornithogéographie]. Vezi definitia »

ALOPLASTÍE s. f. operație chirurgicală de înlocuire a țesuturilor cu ajutorul unor materiale străine; aloplastică. (< fr. alloplastie) Vezi definitia »

IZOMERÍE s. f. Proprietate a unor substanțe cu aceeași compoziție chimică de a avea însușiri diferite, datorită modului diferit de așezare a atomilor în moleculă. – Din fr. isomérie. Vezi definitia »

COCHÍLIE s. f. 1. înveliș protector calcaros sau silicios, secretat de tegumentele unor animale (moluște, foraminifere, radiolari). 2. formă metalică la turnarea pieselor, a lingourilor etc. (< fr. coquille) Vezi definitia »