PLEVÁIȚĂ, plevaițe, s. f. Numele a două plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina lânoasă și ramificată de la bază, cu flori mici, roz-violacee sau roșii-purpurii, persistente, care cresc în regiunile de stepă și de silvostepă; imortelă (Xeranhemum annuum și foetidum). [Pr.: -va-i-] – Et. nec. Vezi definitia »

țepígă, țepígi, s.f. (reg.) 1. așchie. 2. țepușă la sanie, la car. 3. plivitoare. Vezi definitia »

DERMATÍTĂ s. f. inflamație a pielii; dermită. (< fr. dermatite) Vezi definitia »

EUGLÉNĂ, euglene, s. f. Protozoar flagelat oval-alungit, de apă dulce, care posedă cromatofori cu clorofilă (Euglena viridis). [Pr.: e-u-] – Din fr. euglène. Vezi definitia »

CARBOXIHEMOGLOBÍNĂ s.f. Compus oarecum stabil care se formează în sânge din oxidul de carbon și din hemoglobină, aceasta devenind inutilizabilă pentru transportul oxigenului. [< fr. carboxyhémoglobine]. Vezi definitia »