BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile²; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile², alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăși, a deteriora. – Brac² + suf. -ui. Vezi definitia »

vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă Vezi definitia »

șfincuí, șfincuiésc, vb. IV (reg.) a fura. Vezi definitia »

vătuí² (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă Vezi definitia »

UJUÍ, pers. 3 ujuiește, vb. IV. Intranz. (Reg., despre ape, vânt) A face un zgomot ușor, caracteristic; a susura, a murmura. – Onomatopee. Vezi definitia »