DINÁMIC, -Ă I. adj. 1. referitor la mișcare, la forță. 2. plin de mișcare, de forță; activ. ◊ (fig.; despre oameni) energic, întreprinzător. II. s. f. 1. parte a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor și forțele care acționează asupra lor. 2. proces de dezvoltare a unor fenomene sub acțiunea anumitor factori; mișcare, schimbare. ♦ ă populației = totalitatea schimbărilor cantitative suferite de o populație. 3. totalitatea noțiunilor legate de intensitatea sonorității muzicale. ◊ disciplină care studiază aceste noțiuni. 4. (tehn.) raport între valorile maxime și cele minime ale unui semnal. (< fr. dynamique) Vezi definitia »

DILETÁNTIC, -Ă adj. (Rar) De diletant; superficial; diletantistic. [Cf. it. diletantesco]. Vezi definitia »

căvârgíc s.n. (reg., înv.) rasă de oi cu lână roșie-negricioasă și cu carnea excelentă. Vezi definitia »

EMBRIOTÓMIC, -Ă adj. Referitor la embriotomie. [< fr. embryotomique]. Vezi definitia »

LOGÍSTIC, -Ă, logistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Logică matematică. 2. Adj. Referitor la logistică (1). – Din fr. logistique. Vezi definitia »