grápă (grápe), s. f. – 1. Greblă. – 2. (Înv.) Steag. Sl. (bg.) grapa „greblă” (Cihac, II, 127; Scriban), cf. pol. grabie „greblă”. Schimbarea b › p trebuie să fie sl. cf. bg. grapa „asperitate”, urmă lăsată de „vărsatul-de-vînt”, sb. grabac „sfîșiere”, față de rapav „sfîșiat”. S-a invocat adesea got. greipan › germ. greifen (REW 4760; Giuglea, Contribuții, 8-10), și, pentru a evita dificultatea unui împrumut vechi din germ., s-a presupus medierea alb. grep „cîrlig”, grepth „clanță” (Philippide, II, 715; Pușcariu, Dacor., VIII, 293; DAR; Rosetti, II, 117); însă această soluție pare mai puțin convingătoare decît cea dinainte. – Der. grăpa, vb. (a grebla); grăpiș, adv. (dificil, anevoie). Vezi definitia »

CONTRAMĂSÚRĂ s. f. măsură pentru a contracara efectele altei măsuri. (< fr. contre-mesure) Vezi definitia »

secfestrariseálă, secfestrariséli, s.f. (înv.) sechestrare (de bunuri). Vezi definitia »

NEUROLÍMFĂ, neurolimfe, s. f. (Anat.) Lichid cefalorahidian. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurolymphe. Vezi definitia »

văleáncă (rar) s. f., g.-d. art. văléncei; pl. vălénce Vezi definitia »