BULHÁC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec. Vezi definitia »

zlac s. m. Vezi definitia »

săgeác², săgeácuri, s.n. (înv.) 1. articol de ceaprăzărie. 2. (în forma: sageac) prelungirea podului făcută pe capetele ieșite în afară ale grinzilor. Vezi definitia »

brebeneác (-ci), s. m. – Sturz (Turdus musicus). Origine necunoscută. Este posibil să fie legat de bg. burborenie „cotcodăcit”, sb. breboriti „a cotcodăci, a cîrîi”. Vezi definitia »

SANDARÁC s.n. (Chim.) Rășină naturală extrasă dintr-un conifer care crește în Africa și în Australia, folosită în industria lacurilor, a vopselelor etc. [< fr. sandaraque]. Vezi definitia »