LÓTO, lotouri, s. n. 1. Joc de societate la care participanții au în față cartoane imprimate cu diferite numere, pe care le acoperă treptat cu jetoanele corespunzătoare, pe măsură ce acestea sunt scoase, la întâmplare, dintr-o grămadă (sau dintr-un săculeț); cartoanele și jetoanele folosite la acest joc. 2. Loterie. [Var.: (1) lotón s. n.] – Din fr. loto. Vezi definitia »

AUTO¹- Element de compunere care arată că noțiunea conținută de a doua parte a cuvântului compus se referă la subiect sau că acțiunea exprimată se îndeplinește de la sine, prin mijloace proprii; servește la formarea unor substantive ca: autoliniștire, adjective ca: autocritic și verbe ca: autoadministra. [Pr.: a-u-] – Fr. auto- (< gr.). Vezi definitia »

SEICÉNTO s. n. sec. XVIII în arta și cultura italiană. (< it. seicento) Vezi definitia »

LITO- elem. lit²(o)-. Vezi definitia »

ATTO-, prefix, Submultiplu al unei unități de măsură (U. M.) egal cu 1 U.M. x 10^-18, (de exemplu: 1 attometru = 1x10^-18 m) Vezi definitia »