PROBATÓRIU, -IE adj. Care este propriu să dovedească ceva. // s.n. Procedură de culegere a probelor în justiție. [Pron. -riu, var. probator, -oare adj. / cf. fr. probatoire]. Vezi definitia »

MILÉNIU s. n. perioadă de timp de o mie de ani. ◊ împlinirea a o mie de ani de la producerea unui eveniment însemnat. (< lat. millenium) Vezi definitia »

MENDELEÉVIU s. n. Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială. – Din fr. mendélévium. Vezi definitia »

IMPLÚVIU s. n. bazin descoperit în atriumul unei case romane, pentru strângerea apei de ploaie de pe acoperiș. (< lat. impluvium) Vezi definitia »

RECTILÍNIU, -IE adj. În linie dreaptă. ♦ (Despre figuri geometrice) Mărginit de linii drepte. [Pron. -niu, var. rectilin, -ă adj. / cf. fr. rectiligne]. Vezi definitia »