LEGIUÍRE, legiuiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a legiui și rezultatul ei. ♦ Lege (juridică). ♦ Legislație. – V. legiui. Vezi definitia »

DEVIÉRE, devieri, s. f. Faptul de a devia. [Pr.: -vi-e-] – V. devia. Vezi definitia »

RĂCÍRE, răciri, s. f. Acțiunea de a (se) răci și rezultatul ei. – V. răci. Vezi definitia »

ÎNTRE¹- Element de compunere care arată reciprocitatea, îmbinarea, amestecul și care servește la formarea unor substantive, adjective și verbe. – Din lat. inter. Vezi definitia »

AMPLIFICÁRE s.f. Acțiunea de a amplifica și rezultatul ei; mărire, dezvoltare, lărgire; amplificație. [< amplifica]. Vezi definitia »