Definita cuvantului chir
chir s. m. – Domn (titlu de politețe, folosit în epoca fanarioților, sec. XVIII și prima jumătate a sec. XIX). Mr. chir. Ngr. ϰύρ(ιος), cf. v. sb. kyrŭ (Vasmer, Gr., 87). – Compară chirio chir, s. m. (înv., titlu rezervat prelaților), din ngr. ϰύριος ϰύρ (nu a avut circulație reală); chiriacodromion, s. n. (carte de predici), din ngr. ϰυριαϰοδρόμιος; chiriarh, s. m. (prelat), din ngr. ϰυριάρχης; chiriarhie, s. f. (demnitate de prelat), din ngr. ϰυριαρχία; chiriarhic(esc), adj. (de prelat). Cf. chiraleisa, chirielă. V. Murnu 13; Gáldi 165.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chir
BATÍR s.n. Fir de bumbac răsucit ușor, întrebuințat la însăilat. [< fr. bâtir]. Vezi definitia »
SINISTROGÍR, -Ă adj. care se răsucește de la dreapta spre stânga; (despre scriere) înclinat spre stânga. (< fr. sinistrogyre) Vezi definitia »
BUMBAȘÍR s. m. v. mumbașir. Vezi definitia »
EMÍR, emiri, s. m. 1. Titlu dat descendenților lui Mahomed; persoană având acest titlu. 2. Titlu dat unui guvernator sau unui principe domnitor în unele țări musulmane; persoană având acest titlu. – Din fr. émir. Vezi definitia »
gúrmir, gúrmire, s.f. (reg.) platou, podiș. Vezi definitia »