POLARIMÉTRU, polarimetre, s. n. Instrument optic pentru măsurarea unghiului cu care o substanță optic activă rotește planul de polarizare al unei radiații. – Din fr. polarimètre. Vezi definitia »

STEREOGONIOMÉTRU s. n. aparat pentru controlul informației stereofonice și pentru aprecierea diferenței de intensitate și de fază între semnalele stereofonice. (< fr. stéréogoniomètre) Vezi definitia »

IDOLÁTRU, -Ă, idolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la idoli. ♦ Fig. (persoană) care iubește pe cineva sau ceva cu pasiune, în mod exagerat, peste măsură. – Din fr. idolâtre. Vezi definitia »

CATETOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea exactă a distanțelor pe o verticală. [< fr. cathétomètre, cf. gr. kathetos – verticală, metron – măsură]. Vezi definitia »

SFIGMOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea pulsului; pulsometru; tensiometru (2). [< fr. sphygmomètre]. Vezi definitia »