Definita cuvantului chiț
chiț interj. – Imită sunetele mai multor animale în special șoarecii și șobolanii. Formație spontană; cf. bg. kvic, sb. kvečati, slov. kvičati, toate cu sensul de „a geme.” După Cihac, din sl. kvičati „a grohăi porcii”, cf. covița. – Der. chițăi (var. chițcăi), vb. (a scoate sunete ascuțite șoarecii); chițcan, s. m. (șobolan), a cărui der. nu este clară.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chiț
pătrăréț, pătrăréțe, s.n. (reg.) vas pentru lapte, servind și ca măsură de capacitate. Vezi definitia »
PRÍȘNIȚ, prișnițe, s. n. Compresă. [Var.: príșniță s. f.] – Din germ. Priessnitz. Vezi definitia »
cârlibónț, cârlibónțuri, s.n. (reg.) cui de lemn sau de fier din capătul cârligului cu care se scoate apă din fântână. Vezi definitia »
CETÉȚ, ceteți, s. m. (Înv.) Persoană care citește; cititor. – Din sl. čĩtĩcĩ. Vezi definitia »
obráț (obráțe), s. n. – (Mold.) Teren care are o prăjină lățime și patru lungime. Sl. obratu „hotar”, din obratiti „a (se) vărsa, a se răsturna” (Cihac, II, 222; Tiktin; Conev 78). Probabil bazat pe capacitatea de a ara al unei perechi de boi, ca în sp. arada. – Der. obrație, s. f. (îngrăditură, loc îngrădit); obrăți, vb. (a parcela un teren); obrățește, adv. (în parcele de un obraț fiecare). Vezi definitia »