SUBSTRÚCȚIE s. f. 1. (arhit.) parte inferioară a unei construcții. ◊ temelie, fundament. 2. (fil.) deducție a principiilor care stau la baza unui ansamblu structural. (< fr., engl. substruction) Vezi definitia »

stărpăríe, stărpăríi, s.f. (reg.) 1. (cu sens colectiv) oi sterpe. 2. loc îngrădit la stână folosit ca adăpost pentru oile sterpe, miei și berbeci; sterpar. Vezi definitia »

proizvolénie, proizvolénii, s.f. (înv.; în loc. adv.) de pre proizvolenie = de bunăvoie, neconstrâns de nimeni. Vezi definitia »

ALEGORÍE s.f. 1. Procedeu artistic care constă în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete, constituind o imagine unitară. ♦ Pictură, sculptură etc. care reprezintă o idee abstractă. 2. (Muz.) Compoziție care dă impresia că urmărește desfășurarea unei povestiri imaginare. [Pl. -ii, gen. -iei. / cf. fr. allégorie, it., lat., gr. allegoria]. Vezi definitia »

CHILECTAZÍE s. f. dilatare a vaselor chilifere. (< fr. chylectasie) Vezi definitia »