Definita cuvantului chită
chítă (chíte), s. f. – 1. Buchet. – 2. Mănunchi, snop. – Var. (Banat) chit. Sl. (ceh., rut.) kyta, probabil prin intermediul sb. kĭta, (Cihac, II, 50; cf. Daničič, V, 13; Conev 50); cf. rus., pol. kita, bg. kitka. – Der. chitat, adj. (Trans., strîns în mănunchi). – Cf. chiti.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chită
CHEILÍTĂ s. f. inflamație a buzelor. (< fr. chéilite) Vezi definitia »
DAMASCHÉTĂ s. f. veche stofă de mătase venețiană. (< fr. damasquette) Vezi definitia »
PRÉSURĂ1, presuri, s. f. Gen de păsări (cântătoare) migratoare, de mărimea unei vrăbii, cu ciocul scurt și gros, cu coada lungă și bifurcată, cu spatele brun și dungat (Emberiza); pasăre care face parte din acest gen. – Et. nec. Vezi definitia »
PORTBRANCÁRDĂ s. f. cărucior pentru a suporta o brancardă. (< fr. porte-brancard) Vezi definitia »
SEDÍLĂ s. f. semn diacritic, virgulă care se pune sub o consoană pentru a-i da valoarea unui alt sunet. (< fr. cédille) Vezi definitia »