Definita cuvantului chită
chítă (chíte), s. f. – 1. Buchet. – 2. Mănunchi, snop. – Var. (Banat) chit. Sl. (ceh., rut.) kyta, probabil prin intermediul sb. kĭta, (Cihac, II, 50; cf. Daničič, V, 13; Conev 50); cf. rus., pol. kita, bg. kitka. – Der. chitat, adj. (Trans., strîns în mănunchi). – Cf. chiti.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chită
DIS-DE-DIMINEÁȚĂ adv. Foarte de dimineață; în zorii zilei. [Var.: (pop.) des-de-dimineáță, des-dimineáță adv.] – Dis- + de4 + dimineață. Vezi definitia »
ACÚZĂ, acuze, s. f. (Livr.) Acuzare. – Din acuza (derivat regresiv). Vezi definitia »
NOMENCLATÚRĂ, nomenclaturi, s. f. 1. Totalitatea termenilor întrebuințați într-o anumită specialitate sau într-un anumit domeniu de activitate, de obicei organizați metodic. 2. Listă, catalog etc. conținând titluri de opere, nume proprii, denumiri ale obiectelor dintr-un domeniu (organizate într-un anumit fel). 3. Spec. Schemă de organizare a unei instituții conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor care se află în subordine, sub tutela sa. – Din fr. nomenclature, lat. nomenclatura. Vezi definitia »
a nu-și vedea capul de treabă expr. a fi foarte ocupat. Vezi definitia »
BANDÚRĂ2, banduri, s. f. Instrument muzical ucrainean cu 8 până la 24 de coarde. – Ucr. bandura. Vezi definitia »