Definita cuvantului chiti
chití (-tésc, -ít), vb. – 1. A împodobi, a înfrumuseța, a orna. – 2. A potrivi, a aranja, a orîndui. – 3. A organiza, a plănui, a dispune. – 4. A proiecta, a calcula. – 5. A judeca, a chibzui, a gîndi. Sb. kititi „a înfrumuseța”, sau bg. kyta „buchet” (Cihac, II, 51; Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 328; Berneker 679). Cu toate că evoluția semantică este firească în toate fazele ei, este rar ca un cuvînt sl. să fi dezvoltat în rom., de la sine, o gamă atît de întinsă de sensuri. Este de presupus că în evoluția sa ar fi influențat vreun cuvînt ca a căta, sau poate ngr. ϰιττάζω „a vedea, a privi”. – Der. chiteală, s. f. (podoabă; giuvaiere, bijuterii; ordine, organizare; aranjare, potrivire; judecată, părere; supoziție, idee). Cf. cuvîntul următor.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chiti
TÉMPI PASSÁTI s. n. pl. timpuri trecute; s-au dus acele vremuri! (< it. tempi passati) Vezi definitia »
BĂICULEȘTI, com. în jud. Argeș, pe stg. Argeșului; 6.871 loc. (1991). Conserve de legume și fructe. Fabrică de sucuri naturale. Trei microhidrocentrale. Centru pomicol (meri, peri, pruni). Combinat avicol. Stație de c. f. Biserica mănăstirii Tutana (sec. 16). Vezi definitia »
pocistí, pocistésc, vb. IV (reg.) a nimici, a prăpădi; a pedepsi aspru, crunt. Vezi definitia »
răstí (răstésc, răstít), vb. refl. – A răcni, a se stropși, a vorbi dur. Origine îndoielnică. Pare. var. a lui rosti „a vorbi”, sau der. directă de la rost „cioc”. Pentru evoluția semantică, cf. sp. enrostrar „a arunca în față”. Celelalte explicații par insuficiente: din sl. rešti „a zice” (Cihac, II, 308), soluție dificilă fonetic; pus în legătură cu rast „splină” (Tiktin); în loc de răpști (Scriban). – Der. răsteală, s. f. (asprime, mustrare); răstitură, s. f. (asprime). Vezi definitia »
înargintí, înargintésc, vb. IV (reg., înv.) a polei cu argint, a arginta, a argintui. Vezi definitia »