fălnógiu (-gi), s. m. – (În Trans.) Primar. Mag. falnagy „om de vază dintr-un loc” (DAR). Termen administrativ (sec. XIX). Vezi definitia »

GERMÁNIU s.n. Element foarte puțin răspândit în natură, cu proprietăți atât de metal cât și de metaloid. [Pron. -niu, var. germanium s.n. / < fr. germanium, cf. germ. Germanium]. Vezi definitia »

arzulíu, arzulíe, arzulíi, adj. (înv. și reg.) aprins, înfocat Vezi definitia »

GERMÁNIU s. n. Element chimic, semimetal, de culoare cenușiu-deschis, folosit la fabricarea pieselor semiconductoare, a redresoarelor etc. – Din fr. germanium, germ. Germanium. Vezi definitia »

CALATÍDIU s. n. inflorescență racemoasă cu axul lățit, pe care se prind florile sesile; antodiu. (< lat. calathidium) Vezi definitia »