Definita cuvantului sagotier
SAGOTIÉR s.m. Gen de palmieri din a căror măduvă se extrage o materie făinoasă foarte hrănitoare. [Pron. -ti-er. / < fr. sagoutier].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu sagotier
SEMIBURSÍER, -Ă adj., s. m. f. (elev, student) care primește doar o parte din cuantumul unei burse integrale. (< semi- + bursier) Vezi definitia »
GARDEROBIÉR, -Ă s.m. și f. Persoană care are în păstrare garderoba unui local public, a unui teatru etc. [Pron. -bi-er. / < garderobă + -ier]. Vezi definitia »
CARACTÉR s. n. 1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om. ♦ dans de ~ = dans prin ale cărui figuri se exprimă acțiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a cărei intrigă izvorăște din conflictul creat între caracterele personajelor. 2. personalitate morală caracterizată prin voință fermă, corectitudine și consecvență, integritate etc. 3. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară. 4. particularitate de structură, formă, substanță sau funcție a unui organism. ◊ caracteristică a unui lucru, fenomen. 5. element al unui alfabet; literă, semn grafic de același corp și aceeași familie. ◊ (inform.) literă, cifră, semn particular. 6. (mat.) numărul de elemente care ocupă după o permutare același loc ca și înainte de aceasta. (< fr. caractère, lat. character, gr. kharakter) Vezi definitia »
TERIÉR s.m. (Zool.) Rasă de câini mici de statură și cu botul pătrat, folosiți la vânatul animalelor care trăiesc în vizuini. [Pron. -ri-er. / < fr. terrier]. Vezi definitia »
cer (céri), s. m. – Varietate de stejar (Quercus cerri). – Mr. țer, istr. cer. Lat. cerrus (Meyer 220; Pușcariu 336; REW 1848; DAR); cf. alb. kjar (Philippide, II, 636), it. cerro (it. din sud cerza, cf. și toponimul toscan Cerreto). Există și în bg., sb., cer, slov. čer(a), cuvînt pe care Miklosich, Etym. Wb., 28 și Berneker 123 îl consideră derivat direct din lat. (Cihac, II, 432 crede că rom. provine din sl.). Este posibil ca din rom. să derive mag. cser (Candrea, Elemente, 406). – Der. ceret, s. n. (stejăriș); ceroaică, s. f. (stejar de piatră, Quercus ilex). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z