HURDÚZ-BURDÚZ adv. (Rar) Ca un obiect care, atârnat de ceva, se bălăbănește; p. ext. legat burduf. – Onomatopee. Vezi definitia »

ZUZ, -Ă, zuzi, -e, adj. Buimac, năuc, zăbăuc, zăpăcit. (din zuzui) Vezi definitia »

MĂTĂÚZ, mătăuze, s. n. Mănunchi de busuioc, cu care preotul stropește cu agheasmă; sfeștoc, pămătuf. ♦ (Reg.) Bețigaș la capătul căruia se află un ghemotoc de cârpe sau de câlți și care are diverse întrebuințări. – Et. nec. Vezi definitia »

OMNIBÚZ s. n. autobuz (cu etaj), pentru transportul în comun. (< fr., it. omnibus) Vezi definitia »

BIBLIOBÚZ, bibliobuze, s. n. Automobil amenajat cu o bibliotecă volantă. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliobus. Vezi definitia »