TON¹ s. n. 1. sunet (muzical). ◊ intervalul dintre două trepte alăturate ale gamei diatonice, echivalent cu două semitonuri. ♦ a da ŭl = a) a stabili tonalitatea unei cântări vocale, cu diapazonul; b) a iniția ceva. 2. mlădiere, inflexiune a vocii, intonație. 3. fel de a-și exprima gândurile; fel de a fi, de a se purta. ◊ atmosferă specifică din cuprinsul unei opere (literare). 4. nuanță a culorii (într-un tablou). ◊ culoare dominantă, tonalitatea generală a unui tablou. (< fr. ton, lat. tonus) Vezi definitia »

ESPADÓN, espadoane, s. n. Sabie mare cu două tăișuri, care se mânuia cu ambele mâini, folosită mai ales în sec. XV-XVI. – Din fr. espadon. Vezi definitia »

AUTOFURGÓN, autofurgoane, s. n. Furgon autopropulsat. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + furgon. Vezi definitia »

AXÓN s. m. prelungire a neuronului; cilindrax, neurit. (< fr. axone) Vezi definitia »

HISTRIÓN s. m. 1. actor de comedie la greci și la romani; bufon. 2. măscărici, comediant. ◊ (fig.) om ipocrit, șarlatan. (< fr. histrion, lat. histrio) Vezi definitia »