ANALÍZĂ s. f. 1. metodă științifică de cercetare a realității, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părțile lor constitutive. ◊ examinare amănunțită a unei probleme, opere literare, a unui text. ♦ în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere. 2. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor. 3. descompunere a unei substanțe, pentru a-i stabili compoziția chimică. 4. ~ corticală = funcție a cortexului prin care se desprind însușirile generale și cele specifice ale obiectelor și fenomenelor. (< fr. analyse, gr. analysis) Vezi definitia »

păpărúță³, s.f. (reg.) mâncare preparată din resturile de plăcinte mărunțite și prăjite în unt; păpăruși. Vezi definitia »

BALCANÍSTICĂ s. f. Ansamblu de studii și cercetări referitoare la limbile, folclorul, etnografia și istoria popoarelor balcanice. – Balcani (n. pr.) + suf. -istică (după lingvistică, folcloristică etc.). Vezi definitia »

AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; aflux, îmbulzeală, năvală. ♦ Cantitate mare, abundență, belșug de produse. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. affluénce, lat. affluentia. Vezi definitia »

AXIOMÁTICĂ s.f. Disciplină care studiază axiomele ; culegere de axiome. [< axiomatique]. Vezi definitia »