GÍNTĂ, ginți, s. f. Grup de oameni care provin dintr-un strămoș comun, formând unitatea (4) de producție fundamentală a comunei primitive; formă de organizare socială proprie unui asemenea grup de oameni. ♦ (Livr.) Neam; origine. ◊ (Jur.) Dreptul ginților = dreptul internațional. – Din lat. gens, -ntis. Vezi definitia »

acuarélă (acuaréle), s. f. – 1. Tehnică picturală în care sunt întrebuințate culori diluate cu apă. – 2. Vopsea solidă care se întrebuințează în acuarelă. – 3. Pictură executată în acuarelă. < It. acquarella. – Der. acuarelist, s. m. Vezi definitia »

HISTOLÍZĂ s. f. distrugere a țesuturilor organice vii, care se observă la începutul metamorfozei sau în numeroase stări patologice. (< fr. histolyse) Vezi definitia »

DÁMĂ s.f. I. (Rar) 1. Doamnă, cucoană. ◊ De damă = femeiesc. 2. Femeie de moravuri ușoare, prostituată. II. 1. Carte de joc pe care este desenată figura unei femei. 2. Regină (la jocul de șah). 3. (La pl.) Joc practicat pe o tablă ca cea de șah și la care se folosesc pioni sau discuri albe și negre. III. Scobitură în copastia unei ambarcații, în care se sprijină manșonul ramei. [< fr. dame, it. dama]. Vezi definitia »

OVALBUMÍNĂ s.f. Albumina din albușul de ou. [< fr. ovalbumine]. Vezi definitia »