Definita cuvantului cimili
cimilí (cimilésc, cimilít), vb. – A propune sau a interpreta. – Var. ciumili. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 91, 97). Intenția expresivă este ideea de „a căuta pe dibuite”, ca în ciuguli (var. ciumeli, cimili) „a ciupi de ici colo apucînd hrana cu ciocul”, care este același cuvînt. Celelalte ipoteze nu conving: din sl. ciniti „a aranja” (Cihac, II, 52); din sl. činilica „vrăjitoare” (Bogrea, Dacor, I, 279); din sb. čemu „de ce” (Candrea). DAR propune mr. ciumuli „a mesteca”, megl. ciumili „a face glume”, care par de asemenea cuvinte expresive. Der. cimel (var. cinel, ciumel, cimilea(gă), cimiligă, etc.), interj. (formulă inițială a ghicitorilor), der. expresiv și, prin urmare, neregulat (după DAR ar fi imper. de la *cimeli, de la a cimili; dar nici imper. nu are această formă, nici nu explică această ipoteză păstrarea lui l; după Leca Morariu, apud DAR, și Scriban, Arhiva, 1912, în loc de *cinea-l „ghicește”, imper. al unui vb. ieșit din uz *cini, din sl. činiti „a aranja”; cf. Conev 102; după Odobescu, în loc de *cine-l, de la cine, pron., ipoteze inadmisibile); cimilitură, s. f. (ghicitoare).

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cimili
andălí, andălésc, vb. I (reg.) a pleca; a umbla fără rost, a vagabonda Vezi definitia »
BERNOULLI [bernúli], numele mai multor matematicieni și fizicieni elvețieni. Mai cunoscuți: 1. Jakob B. (1654-1705), Contribuții la calculul variațional și în teoria probabilităților. 2. Johann B. (1667-1748), frate cu B. (1). Lucrări de calcul diferențial și integral. 3. Daniel B. (1700-1782), fiul lui B. (2). Contribuții în hidrodinamică și în teoria cinetică a gazelor. A stabilit că suma dintre presiunile statică, dinamică și de poziție ale fluidelor ideale ce trec printr-o conductă este constantă (legea lui B.). Vezi definitia »
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă Vezi definitia »
ASCOLI, Graziadio Isaia (1829-1907), lingvist italian. Neogramatic. Indoeuropenist și romanist, întemeietor al studiilor asupra limbii retoromane și al dialectologiei italiene („Italia dialectală”). M. de onoare al Acad. Române (1877). Vezi definitia »
poticălí, poticălésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a veni necazul, a da de belea. 2. a copleși, a încărca, a împovăra; a pedepsi. 2. a copleși, a încărca, a împovăra; a pedepsi. 3. (refl.) a se primejdui, a se pedepsi. 4. a abate, a amăgi, a corupe; a înșela, a păcăli Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z