Definita cuvantului cină
cínă (cíne), s. f. – Masă de seară. – Mr., megl. țină, istr. cirę. Lat. cēna (Pușcariu 362; Candrea-Dens., 341; REW 1806; DAR); cf. it., prov., sp. cena, port. cea. – Der. cinioară, s. f. (ceasul cinei), cf. prînzișor; cuvînt pe care Drăganu, Dacor., III, 693-5 și DAR îl consideră reprezentant al lat. cinae hora, dar care este un dim. cu suf. -oară, cf. Graur, BL, III, 19.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cină
CLAVÍCULĂ s.f. Os din centura scapulară care leagă omoplații de stern. [< fr. clavicule, cf. lat. clavicula]. Vezi definitia »
SÂMBRĂ, sâmbre s. f. (Înv. și reg.) Asociație, tovărășie. ♦ Spec. Întovărășire în vederea aratului sau a alcătuirii unei stâne pentru văratul oilor. – Cf. magh. cimbora. Vezi definitia »
ISOTÉRĂ s.f. v. izoteră. Vezi definitia »
CASÚRĂ s. f. (tehn.) spărtură, ruptură, fisură; loc pe suprafața unui obiect unde acesta este spart; fractură (2). (< fr. cassure) Vezi definitia »
a se îmbăta turtă expr. (pop.) a se îmbăta foarte tare. Vezi definitia »