Definita cuvantului cînepă
cînépă (cînepe), s. f. – 1. Plantă textilă. – 2. (Arg.) Păr, plete. – Var. cînipă. megl. cǫnipă. Lat. *canapa, forma vulg. de la clasicul cannabis (Diez, I, 107; Pușcariu 368; Candrea-Dens., 346; REW 1599; Philippide, II, 635; Graur, Rom., LVI, 106; Rosetti, I, 57; DAR). Forma vulg. se confirmă prin. it. canapa; cf. și fr. chanvre, sp. cañamo, port. cannamo, alb. kërp. Miklosich, Slaw. Elem., 25, se gîndea la un etimon sl. Cf. canap. Der. cînepar, s. m. (pasărea-cînepii, Acanthus cannabina); cînepioară s. f. (plantă, turiță mare; pasărea-cînepii); cînepiște, s. f. (teren cultivat cu cînepă); cînepiu, adj. (de culoarea seminței de cînepă); cînepoală, s. f. (plantă, turiță-mare, Eupatorium cannabinum; Agrimonia); cînepărie, s. f. (cînepiște). Cînepiște este o adaptare a bg. konopište (Conev 73); este însă mai greu de derivat numele de cînepar din bg. konopinka (Conev 54).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cînepă
răgăduiálă2, răgăduiéli, s.f. (reg.) amânare, păsuire. Vezi definitia »
COÁRBĂ, coarbe, s. f. Unealtă de găurit, formată dintr-o tijă cotită de metal prevăzută la un capăt cu un dispozitiv de prindere a burghiului, iar la celălalt cu un buton de apăsare. – Din ucr. korba. Vezi definitia »
PLANÉZĂ s. f. platou de bazalt, triunghiular, între două văi înguste și adânci de pe povârnișurile conurilor vulcanice. (< fr. planèze) Vezi definitia »
POVÁRĂ, poveri, s. f. 1. Greutate (mare) pe care cineva o are de cărat; sarcină, încărcătură. ◊ Loc. adj. De povară = (despre animale) folosit pentru cărat greutăți. 2. Fig. Suferință fizică sau morală; chin, apăsare, trudă, zbucium. ♦ Obligație, însărcinare grea. 3. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 100-125 de ocale, folosită la evaluarea cantității mărfurilor. [Var.: (reg.) povoáră s. f.] – Cf. sl. podŭvora „targă”. Vezi definitia »
BARONEÁSĂ s.f. Femeie având titlu de baron; fiică de baron; baroană. [Cf. it. baronessa]. Vezi definitia »