ASTEÍSM s. n. figură retorică constând în deghizarea unei laude sau a unei flatări sub aparența blamului ori a reproșului. (< fr. astéisme) Vezi definitia »

FEROMAGNETÍSM s. n. 1. proprietate a unor metale sau aliaje de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă. 2. capitol al fizicii care studiază proprietățile corpurilor feromagnetice. (< fr. ferromagnétisme) Vezi definitia »

TANTRÍSM s.n. Curent religios hinduist care a apărut ca o reacție împotriva interdicțiilor religioase și sociale ale brahmanismului, introducând în cult unele elemente populare. [< fr. tantrisme]. Vezi definitia »

VERBALÍSM s. n. 1. metodă de învățământ bazată mai mult pe învățarea cuvintelor (noțiunilor) decât pe formarea raționamentului elevilor. 2. (peior.) tendință de a da mai multă importanță cuvintelor și simbolurilor decât ideilor; abuz, beție de cuvinte. (< fr. verbalisme) Vezi definitia »

PREZBITERIANÍSM s. n. Doctrină religioasă protestantă din Anglia care nu recunoaște autoritatea episcopilor, ci numai pe cea a preoților. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. presbytérianisme. Vezi definitia »