HRIȘCÁR, hrișcari, s. m. Gândac mic, asemănător cu cărăbușul, care apare în perioada când se seamănă hrișca (Rhizotrogus solstitialis). – Hrișcă + suf. -ar. Vezi definitia »

chelár (chelári), s. m. – Majordom, intendent, persoană care deținea cheile cămării unei gospodării boierești. Gr. ϰελλάριος (Murnu), în parte prin intermediul sl. kelarĭ. La origine este lat. cellarium (cf. it. cellaio, fr. cellier), care, prin intermediul ngr. ϰελλάρι(ον), a dat și chelar, s. n. (cămară, depozit de provizii), cf. celar. Cuvîntul gr. a trecut în tc., bg. kiler, de unde dubletul rom. chiler, s. n. (cămară). – Der. chelăriță, s. f. (soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar); chelărie, s. f. (îndeletnicirea de chelar). Vezi definitia »

TOTALITÁR, -Ă, totalitari, -e, adj. (Despre state, despre regimuri și concepții politice) Care aplică sau preconizează dictatura unei minorități, majoritatea populației fiind lipsită de drepturi și de libertăți. – Din fr. totalitaire. Vezi definitia »

VĂCÁR, văcari, s. m. 1.Persoană care duce la păscut și păzește vacile. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. – Lat. vaccarius. Vezi definitia »

INTERPARLAMENTÁR, -Ă adj. între diferite parlamente. (< fr. interparlementaire) Vezi definitia »