BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Porțiune de conductă care face legătura între o conductă principală (de apă, de gaz etc.) și una secundară. – După fr. branchement. Vezi definitia »

FRONT s.n. 1. Loc, teritoriu, pe care se poartă luptele într-un război. ♦ Grupare operativă constituită din forțe militare numeroase sub o comandă unică. 2. Formație de militari, de sportivi etc. așezați în linie. 3. (Fig.) Grupare unitară de forțe strânse în vederea unei lupte comune. 4. (Arhit.) Plan vertical în care este situată fațada unei clădiri. ♦ Perete în care se execută tăierea rocilor sau a minereurilor. 5. (Met.) Zonă de tranziție între două mase de aer diferite, caracterizată prin schimbări meteorologice bruște și cu consecințe directe asupra mersului vremii. ◊ Front de furtună = masă de aer rece care, împinsă de furtună, provoacă deplasarea aerului mai cald din fața ei. [< fr. front, cf. rus. front]. Vezi definitia »

IGNORÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) incult, neînvățat. [Cf. fr. ignorant]. Vezi definitia »

CORIJÉNT, -Ă adj., s.m. și f. v. corigent. Vezi definitia »

COMPORTAMÉNT s. n. 1. ansamblul manifestărilor obiective ale unui individ prin care se exteriorizează viața sa psihică. ◊ fel de a se comporta; conduită. 2. (biol.) mod în care un organism reacționează față de factorii de mediu. (< fr. comportement) Vezi definitia »