CĂLÁRE adv. (Adesea adjectival) încălecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ◊ Expr. De(-a) călare = a) călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa. A fi călare pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea). [Formă gramaticală; pl. (adjectival) călắri] – Lat. caballaris, -em. Vezi definitia »

care poate fi sustinut, sprijinit;de ajutor Vezi definitia »

EXTORCÁRE, extorcări, s. f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorsiune. [Var.: estorcáre s. f.] – V. extorca. Vezi definitia »

GENERALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) generaliza și rezultatul ei. ♦ Operație logică prin care se trece de la particular la general, extrăgându-se caracterele comune esențiale unor obiecte asemănătoare. [< generaliza]. Vezi definitia »

AROMATIZÁRE, aromatizări, s. f. Faptul de a aromatiza. – V. aromatiza. Vezi definitia »