Definita cuvantului cîntar
cîntár (cântáre), s. n. – 1. Instrument care servește la stabilirea greutății, balanță. – 2. Fir cu plumb. – 3. Cumpănă a fîntînii. – 4. Orcic, cruce a căruței. – 5. Cîrlig în care se fixează cîrma unui plute. – 6. Cric de ridicat greutăți. – 7. Constelația Balanței. – Mr. cîndare, megl. căntar. Tc. kantar, din arab. qintar (‹ lat. centenarius), în parte prin intermediul ngr. ϰαντάρι (Șeineanu, II, 85; Lokotsch 1178; Meyer 173; Ronzevalle 136); cf. alb. kandar, bg., sb. kantar. Pentru a › î, prin intermediul lui *căntări, *căntăresc, cf. Graur, BL, IV, 74. – Der. cîntăreală, s. f. (acțiunea de a cîntări); cantaragiu, s. m. (slujbaș la biroul de control al greutăților), din tc. kantarci; cîntări, vb. (a determina greutatea unui corp; a examina, a cumpăni; a valora).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cîntar
STERNOCLAVICULÁR, -Ă adj. referitor la stern și la claviculă. (< fr. sterno-claviculaire) Vezi definitia »
purecár, purecári, s.m. (reg.) omorâtor de purici. Vezi definitia »
EDILITÁR, -Ă adj. Referitor la administrația, la lucrările de interes public ale unui oraș. [Cf. fr. édilitaire]. Vezi definitia »
CĂRĂMIDÁR, cărămidari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde cărămizi. – Cărămidă + suf. -ar. Vezi definitia »
PRETCÁR, pretcare, s. n. (Reg.) Sfredel cu diametru mic, folosit în dulgherie. – Pretcă + suf. -ar. Vezi definitia »