Definita cuvantului cîntar
cîntár (cântáre), s. n. – 1. Instrument care servește la stabilirea greutății, balanță. – 2. Fir cu plumb. – 3. Cumpănă a fîntînii. – 4. Orcic, cruce a căruței. – 5. Cîrlig în care se fixează cîrma unui plute. – 6. Cric de ridicat greutăți. – 7. Constelația Balanței. – Mr. cîndare, megl. căntar. Tc. kantar, din arab. qintar (‹ lat. centenarius), în parte prin intermediul ngr. ϰαντάρι (Șeineanu, II, 85; Lokotsch 1178; Meyer 173; Ronzevalle 136); cf. alb. kandar, bg., sb. kantar. Pentru a › î, prin intermediul lui *căntări, *căntăresc, cf. Graur, BL, IV, 74. – Der. cîntăreală, s. f. (acțiunea de a cîntări); cantaragiu, s. m. (slujbaș la biroul de control al greutăților), din tc. kantarci; cîntări, vb. (a determina greutatea unui corp; a examina, a cumpăni; a valora).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cîntar
MUSCULÁR, -Ă adj. referitor la mușchi. (< fr. musculaire) Vezi definitia »
MULTIMILENÁR, -Ă, multimilenari, -e, adj. Care datează de mai multe milenii, care a dăinuit timp de mai multe milenii. ♦ P. ext. Extrem de vechi. – suf. -Multi- + milenar. Vezi definitia »
bazar, bazaruri s. n. ascunzătoare de obiecte furate. Vezi definitia »
BEJENÁR s. m. v. băjenar. Vezi definitia »
MEDICO-MILITÁR, -Ă, medico-militari, -e, adj. Care se referă la problemele medicale ale armatei. – Medico- + militar. Vezi definitia »