Definita cuvantului cîntec
cîntec (cîntece), s. n. – 1. Cînt, cîntare. – 2. Cînt, poezie lirică. – Var. cîntic. – Mr. cîntic, megl. cǫntic. Lat. cantĭcum (Pușcariu 373; Candrea-Dens., 357; REW 1618; Rosetti, I, 165; DAR); cf. alb. kengë (Meyer 187). Cf. cînta. – Der. cînticel, s. n. (dim., al lui cîntec).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cîntec
EȘÉC, eșecuri, s. n. Înfrângere, insucces, neizbândă, nereușită într-o acțiune. – Din fr. échec. Vezi definitia »
PITEC1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) maimuță”, „specific maimuței”. [Var. piteco-. / < fr. pithéc(o)-, it. piteco-, cf. gr. pithekos]. Vezi definitia »
BREC2 s. n. 1. comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp. 2. (tenis) ghem câștigat de un jucător pe serviciul adversarului. 3. (jaz) improvizație melodică sau ritmică la finele unei fraze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic și cântă numai solistul. 4. dans acrobatic bazat pe mișcări sacadate, având puncte comune cu gimnastica acrobatică și cu pantomina. (< amer. break) Vezi definitia »
ROȘIÁTEC, -Ă, adj. roșiatic. Vezi definitia »
a avea furnici în pântec expr. (er.) a fi excitat Vezi definitia »