Definita cuvantului cîntec
cîntec (cîntece), s. n. – 1. Cînt, cîntare. – 2. Cînt, poezie lirică. – Var. cîntic. – Mr. cîntic, megl. cǫntic. Lat. cantĭcum (Pușcariu 373; Candrea-Dens., 357; REW 1618; Rosetti, I, 165; DAR); cf. alb. kengë (Meyer 187). Cf. cînta. – Der. cînticel, s. n. (dim., al lui cîntec).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cîntec
SĂLBÁTEC, -Ă adj., s. m. și f. v. sălbatic. Vezi definitia »
meléc, meléci, s.m. (înv.) înger. Vezi definitia »
amestec, ingerință, intervenție. Vezi definitia »
PERIÉC s.m. (Ant.) Nume dat de greci unui locuitor al unei țări cucerite a cărui situație civilă era între cetățean și sclav. [Pron. -ri-ec. / < fr. périoeque, gr. perioikos < peri – împrejur, oikein – a locui]. Vezi definitia »
AVANTBÉC, avantbecuri, s. n. Parte a unui picior de pod situată spre punctul de unde curge apa, amenajată special pentru a rezista presiunii și loviturilor. – Fr. avant-bec. Vezi definitia »