caíc (caíce), s. n. – Canoe, ambarcație ușoară. – Mr. căiche. Tc. kayik (Șeineanu, II, 76; Roesler 594; Lokotsch 1014; Ronzevalle 130); cf. ngr. ϰαïϰι; bg., sb. kaik. – Der. caicgiu, s. m. (vîslaș, barcagiu), din tc. kayikçi. Vezi definitia »

MEGATÓNIC, -Ă adj. Exprimat în megatone. [< megatonă + -ic]. Vezi definitia »

TEHNOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la tehnografie. [< fr. technographique]. Vezi definitia »

ZIGOMÁTIC, -Ă adj. al zigomei. ♦ os ~ = zigomă. (< fr. zygomatique) Vezi definitia »

STÁNIC, -Ă adj. (Chim.) Care conține staniu tetravalent. [< fr. stannique]. Vezi definitia »