tăuiálă, tăuiéli, s.f. (reg.) loc mocirlos după o inundație. Vezi definitia »

SÉLĂ s. f. (anat., zool.) depresiune în formă de șa. (< fr., lat. sella) Vezi definitia »

CONVALESCÉNȚĂ s. f. Perioadă de tranziție prin care trece un bolnav după vindecare pînă la însănătoșirea deplină; întremare. – Din fr. convalescence, lat. convalescentia. Vezi definitia »

cotrúță (-țe), s.f. – 1. Vatră, partea din față a cuptorului sau a sobei. – 2. Apărătoare la horn. – 3. Lanț pentru ceaun. – 4. Coteț pentru pisică, pentru cîini sau găini. – Var. cotreț, cătreț. Sl. (slov. kotrec), cf. ceh. katrč „colibă”; mag. katroc, katrócz, kötröc (Cihac, II, 77; Lacea, Dacor., III, 741). DAR consideră că sensul 4 reprezintă un cuvînt diferit, și îl derivă pe cel anterior din bg. kótor „groapă”, fiind însă puțin probabil să fie așa. Pentru a explica semantismul, trebuie să avem în vedere vechiul obicei popular de a face o nișă sub vatră pentru animalele mici, cum sînt pisicile, cățeii, puii, pentru a folosi astfel căldura sobei. Cf. coteț, ca și legătura semantică a lui cotar, cu cotîrlău. Vezi definitia »

SĂLCIOÁRĂ, sălcioare, s. f. 1. Diminutiv al lui salcie¹. 2. Arbore spinos, cu frunze lanceolate și cu flori galbene, puternic mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală (Elaegnus angustifolia). [Pr.: -ci-oa-] – Salcie¹ + suf. -ioară. Vezi definitia »