Definita cuvantului selecție
SELÉCȚIE s.f. 1. Alegere gândită, chibzuită, făcută după un anumit criteriu și cu un anumit scop; selecționare. ♦ (Biol.) Selecție naturală = fenomen natural constând în persistența și continua evoluție a speciilor cu o mai mare putere de adaptare la mediu și dispariția celor mai puțin dotate; selecție artificială = sistem de măsuri luate pentru îmbunătățirea speciilor animale și vegetale, constând în selecționarea în vederea reproducției a indivizilor care întrunesc cele mai multe calități. 2. (Mat.) Orice mulțime finită de elemente observate. ♦ (Statist.) Parte selectată dintr-o colectivitate statistică spre a servi la o cercetare selectivă; eșantion. [Gen. -iei, var. selecțiune s.f. / cf. fr. sélection, lat. selectio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu selecție
RELÁȚIE s. f. 1. legătură, conexiune, raport. ◊ complement circumstanțial de relație = complement care arată obiectul la care se referă o acțiune, o calitate; propoziție de relație = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de relație; funcții de relație = totalitatea funcțiilor organice care asigură legătura cu mediul exterior. 2. (log.) conexiune între doi, trei sau mai mulți termeni. ◊ judecată de relație = judecată care reflectă raporturi între obiecte diferite. 3. (mat.) condiție care leagă valorile a două sau mai multe mărimi. 4. (pl.) legătură între oameni, popoare, state etc. ◊ relații de producție = raporturi care se stabilesc între oameni în procesul producției bunurilor materiale, a repartiției, schimbului și consumului; relații diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin misiuni diplomatice; (fam.) a avea relații = a cunoaște, a frecventa persoane influente; a da relații = a informa. 5. legătură feroviară, rutieră sau aeriană regulată între două puncte; traseu. 6. informație; expunere, relatare. ◊ a da relații = a informa. (< fr. relation, lat. relatio, germ. Relation) Vezi definitia »
FULGURÁȚIE s.f. 1. Fulgerare fără tunet în regiunile înalte ale atmosferei. 2. Scânteie electrică de înaltă frecvență folosită pentru cauterizări. [Gen. -iei, var. fulgurațiune s.f. / cf. fr. fulguration, lat. fulguratio]. Vezi definitia »
poșircăríe s.f. (reg.) 1. cantitate mare de poșircă. 2. negustorie de poșircă; afaceri cu poșircă. Vezi definitia »
CONDROTOMÍE s. f. disecție a unui cartilaj. (< fr. chondrotomie) Vezi definitia »
DECELÁȚIE s. f. decelare. (< fr. décelation) Vezi definitia »