EDÍȚIE s.f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere, ale unei lucrări publicate o dată și la care s-a folosit același zaț tipografic. ◊ Ediție critică = ediție comentată a unui text (mai ales clasic, vechi); ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv; ediție princeps v. princeps; ediție specială = ediție suplimentară a unui ziar, a cărei apariție a fost determinată de un eveniment însemnat. ♦ Versiune. 2. Serie de întreceri sportive care se repetă periodic. [Gen. -iei, var. edițiune s.f. / cf. fr. édition, it. edizione, lat. editio]. Vezi definitia »

POLENIZÁȚIE s.f. Polenizare. [Gen. -iei, var. polinizație s.f. / cf. fr. pollinisation]. Vezi definitia »

CONSEMNÁȚIE s.f. v. consemnațiune. Vezi definitia »

podgórie (podgórii), s. f. – 1. Regiune de deal, colin[ subalpină. – 2. Viță-de-vie, plantație de viță-de-vie. Sl. podŭgorije „vale” (Miklosich, Lexicon, 598; Cihac, II, 273; Conev 42), cf. pogorî, slov. podgorje. – Der. podgorean, adj. (rar, subalpin; s. m., viticultor); podgoriu, adj. (bogat în podgorii), creație forțată la Alecsandri. Vezi definitia »

VINTROÁIE, vintroaie, s. f. Vintir mare. – Din vintir + suf. -oaie. Vezi definitia »