Definita cuvantului cioban
ciobán (ciobáni), s. m. – Păstor. – Mr. cioban, istr. țoban. Tc. çoban (Roesler 608; Șeineanu, II, 128; Miklosich, Türk, Elem., I, 278; Miklosich, Fremdw., 82; Berneker 159; Lokotsch 1921; Ronzevalle, 77); cf. ngr. τσοπάνης, τσοπάνος, alb. čoban, bg., sb. čoban(in), rut. čaban, pol. czaban, rus. čaban, mag. csobán(y). Cuvînt rar în dialecte. După Weigand, Jb., XVI, 222, intrat în rom. prin intermediul bg., ceea ce nu pare sigur; pentru motivele extinderii sale rom., cf. Caracostea, Mitt. Wien., 98. Pentru formele dialectale din ngr., cf. Höeg 127. Din rom. provin mag. csobán(y) (Edelspacher 12), și posibil rut. și pol. Der. ciobancă, s. f. (păstoriță); ciobăneasă (var. ciobăniță), s. f. (păstoriță); ciobănesc, adj. (de cioban); ciobănește, adv. (ca ciobanii); ciobănos, adj. (rustic, necioplit); ciobăni, vb. (a fi cioban); ciobănime, s. f. (mulțime de ciobani); ciobănie, s. f. (ocupația ciobanului).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cioban
INTRARAHIDIÁN, -Ă adj. Din interiorul coloanei vertebrale. [Pron. -di-an. / < fr. intrarachidien]. Vezi definitia »
TIRÁN2, -Ă I. s. m. despot. ◊ conducător de stat foarte aspru, crud; (p. ext.) cel care abuzează de autoritatea sa, care asuprește pe alții. II. adj. nemilos, despotic; asupritor. (< ngr. tirannos, fr. tyran) Vezi definitia »
CALEDONIÁN s.n. (Geol.) Etaj inferior al devonianului. // adj. Care aparține acestui etaj. [< fr. calédonien, cf. Caledonia – numele antic al Scoției]. Vezi definitia »
URAN- v. urano-. Vezi definitia »
ACADEMICIÁN, -Ă s. m. f. membru al unei academii (1). (< fr. académicien) Vezi definitia »