BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați. ◊ Expr. Ochi de broască = ochi bulbucați. ◊ Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca. Vezi definitia »

ÁNSĂ s.f. 1. Toartă de care se prinde un vas, un coș etc. 2. Fir de platină sau de nichelină în formă de laț, care servește la recoltarea sau la însămânțarea microorganismelor. 3. Formație anatomică în formă de toartă. 4. Intrând al mării, îngust și adăpostit. / < fr. anse, cf. lat. ansa]. Vezi definitia »

smocăiálă, smocăiéli, s.f. (reg.) supt cu lăcomie; smocoteală. Vezi definitia »

BARCARÓLĂ s.f. Cântec de gondolier venețian; (p. ext.) cântec de marinar, de barcagiu; compoziție muzicală care imită mișcarea legănată a valurilor și cadența lopeților. [< it. barcaruola, cf. fr. barcarolle]. Vezi definitia »

tăfărágă, tăfărắgi, s.f. (reg.) 1. brânză de vacă. 2. mâncare proastă. Vezi definitia »