INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. pl. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate în texte scrise, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. pl. Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin mileniul III a Cr. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indoeuropéen. Vezi definitia »

COCCIGIÁN, -Ă adj. Care se referă la coccis, al coccisului. [Pron. -gi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. coccygien]. Vezi definitia »

taván (-ne), s. n. – Plafon, pod. – Var. pl. tavanuri. Mr. tăvane, megl. tavan. Tc. tavan (Roesler 603; Șeineanu, II, 352; Lokotsch 2052), cf. ngr. τάβανι, alb., bg., sb. tavan. – Der. tăvăni, vb. (a face tavanul unei încăperi). Vezi definitia »

van (rar) adj. m., pl. vani; f. vánă, pl. váne Vezi definitia »

ANTIMICROBIÁN, -Ă adj., s. n. antibacterian. (< anti- + microbian) Vezi definitia »