FOTOCOLORIMÉTRU s. n. 1. instrument pentru aprecierea temperaturii culorii unei surse luminoase. 2. (text.) aparat cu care se analizează calitatea coloranților. (< fr. photocolorimètre) Vezi definitia »

ÁNTRU s. n. (anat.) cavitate, scobitură. ♦ ~ mastoidian = cavitate în mastoidă, care comunică cu urechea mijlocie: ~ piloric = parte a stomacului, deasupra pilorului. (< fr. antre, lat. antrum, gr. antron, peșteră) Vezi definitia »

ICONOLÁTRU, -Ă s. m. f. cel care se închină la icoane. (< fr. iconolâtre) Vezi definitia »

ADMITANȚMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea admitanței. [< fr. admittancemètre]. Vezi definitia »

COMPACTOMÉTRU s.n. (Geol.) Aparat pentru determinarea gradului de îndesare a solului. [< fr. compactomètre]. Vezi definitia »